Nu există probleme, ci doar soluții!
La miezul nopții / e întuneric, e întuneric / e cineva care caută mucuri [1] — așa începe un cântec vechi milanez, amintind meșteșugul catamoeucc, strângătorii de mucuri de trabuc și țigară. Catamoeucc-ii umblau noaptea, înainte de gunoieri, cu un țepuș la capătul unei vergele adunau mucurile (în dialect cicca) de pe jos, ca să facă țigări ieftine. Zona era lângă Porta Ticinese; poarta era numită popular și Porta Cicca — unii le leagă. Pe scurt: «Poarta țigării», «Poarta mucurilor»; dar numele ar putea fi mai vechi decât tutunul.
În milaneza veche, cica înseamnă și beție. Azi mai există expresii ca ciocch, ciuca, cicchetto. Cartierul era plin de osterii și locuri de băut; de aici ar putea veni numele.
Altă ipoteză: cica = nimic, zero. Te varet una cica — «nu valorezi nimic». În zonă erau mulți săraci.
O ultimă ipoteză leagă Cicca de cica (prostituată, din spaniola chica).
Despre numele oficial Porta Ticinese: în sud-vestul orașului, spre Pavia (latină Ticinum). Poarta medievală e lângă Coloanele San Lorenzo; cea modernă, măreață în Piazza XXIV Maggio, e opera lui Luigi Cagnola, început de secol XIX. Stendhal o numea frumoasă fără a copia antichitatea.
Pe scurt: mucuri, beție, «nimic», și mereu același loc cu nume diferite. [2]
[1] E miezul nopții / e întuneric / e cineva care caută mucuri.
[2] Jocul etimologic continuă: Cicc poate însemna bilă, scuipat etc.; alte ipoteze sunt posibile.